Dictionar

aplica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. appliquer, lat. applicare)

1. tr. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva.
2. a pune în practică.
3. a administra (un tratament medical).
4. a raporta un principiu general la ceva.
5. refl. (rar) a se dedica, a se consacra.
 

aplică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. applique)

1. ornament în relief care se aplică pe veșminte, vase, mobilier etc.
2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete.
 

aplicabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. applicable)

1. care poate fi aplicat; care se poate pune în practică.
2. care se aplică de drept unui anumit caz particular; potrivit, adecvat.
3. (antonime) inaplicabil, neaplicabil.
 

aplicabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. applicabilité)

1. însușirea de a fi aplicabil.
2. calitatea a ceea ce este aplicabil.
3. (antonime) inaplicabilitate, neaplicabilitate.
 

aplicare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT application
2. FR application
3. EN application to
4. DE Anheftung; Befestigung
5. RU приложение; применение
6. HU ráfekvő, rányomott
 

aplicare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aplica)

1. acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei; aplicat, aplicație.
2. punere a unui lucru peste altul (pentru a-l fixa sau pentru a lăsa o întipărire).
3. punere în practică, realizare concretă; folosire.
4. (fig.) aptitudine, înclinație; talent.
 

aplicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aplica)

1. lipit, așezat pe...
2. artă ~ă = artă decorativă.
3. pus în practică.
4. (despre științe) cu aplicații practice.
 

aplicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. application, lat. applicatio)

1. punere în practică; aplicare.
2. punct de ~ = punct în care se exercită o forță asupra unui corp; școală de ~ = instituție școlară atașată pe lângă o instituție de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.
3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor și trupelor prin rezolvarea unor situații de luptă ipotetice.
4. (fig.) aptitudine, talent.
 

abțibild

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii.
 

actuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actuaire, cf. lat. actuarius, scrib)

1. specialist în aplicarea teoriei probabilităților și a statisticii matematice în diferite calcule.
 

actuarial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuariel)

1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.
 

acuzatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. accusatorial)

1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.
 

aerocartofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aero- + cartofilie)

1. marcofilie care se ocupă cu ștampilele aplicate pe trimiterile poștale pe calea aerului.
 

aeroelectronică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.