Rezultate secundare (Aplicaţii):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aplica)
2. artă ~ă = artă decorativă.
4. (despre ştiinţe) cu aplicaţii practice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitrage)
1. soluţionare a unui diferend de către o persoană sau o instituţie autorizată.
2. ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale.
3. conducere a unei aplicaţii tactice, a unei competiţii sportive de către un arbitru.
4. hotărâre luată de un arbitru.
5. (fin.) cumpărare de valută, acţiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeaşi piaţă sau pe o alta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrophotogrammétrie)
1. ramură a fotogrammetriei cu aplicaţii în măsurările astronomice, pentru determinări pe cale stereoscopică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. cobol)
1. limbaj de programare la calculatoarele electronice, pentru aplicaţii cu caracter economic, prin separarea datelor şi a instrucţiunilor în secţiuni distincte.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. électromécanique)
1. I. referitor la electromecanică; referitor la un ansamblu mecanic în raport cu un sistem electric.
2. (despre dispozitive mecanice) comandat electric.
3. II. disciplină care studiază aplicațiile electricității la mecanică; aplicarea energiei electrice în mecanică.