Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. application, lat. applicatio)
1. punere în practică; aplicare.
2. punct de ~ = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; şcoală de ~ = instituţie şcolară ataşată pe lângă o instituţie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.
3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor şi trupelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. applicatif)
1. având aplicație practică; aplicabil.
2. cu caracter de aplicație; (informatică) referitor la o aplicație.
3. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitre, lat. arbiter)
1. persoană, instituţie care are sarcina de a soluţiona un diferend, un litigiu.
2. cel care arbitrează o aplicaţie tactică, o competiţie sportivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barycentre)
1. punct de aplicaţie al rezultantei forţelor de presiune; centru de greutate.
2. punct de întâlnire al medianelor într-un triunghi.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. calligraphier)
1. a scrie caligrafic; a scrie cu artă și aplicație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)
1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.
8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.
9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effluviothérapie)
1. aplicaţie terapeutică a efluviului electric, contra durerilor şi a unor leziuni ale pielii; efluviaţie (2).