aplicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. application, lat. applicatio)

1. punere în practică; aplicare.
2. punct de ~ = punct în care se exercită o forță asupra unui corp; școală de ~ = instituție școlară atașată pe lângă o instituție de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.
3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor și trupelor prin rezolvarea unor situații de luptă ipotetice.
4. (fig.) aptitudine, talent.

aplicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. applicatif)

1. având aplicație practică; aplicabil.
2. cu caracter de aplicație; (informatică) referitor la o aplicație.
3. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență.

arbitru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbitre, lat. arbiter)

1. persoană, instituție care are sarcina de a soluționa un diferend, un litigiu.
2. cel care arbitrează o aplicație tactică, o competiție sportivă.

baricentru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barycentre)

1. punct de aplicație al rezultantei forțelor de presiune; centru de greutate.
2. punct de întâlnire al medianelor într-un triunghi.

caligrafia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. calligraphier)

1. a scrie caligrafic; a scrie cu artă și aplicație.

centru 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centre, lat. centrum)

1. s. n. (mat.) punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spațiu, al unei suprafețe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activități (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituție care concentrează o activitate științifică.
8. (fiz.) punct de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe.
9. poziție politică de mijloc, între concepțiile de dreapta și de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcții.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.

efluvioterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effluviothérapie)

1. aplicație terapeutică a efluviului electric, contra durerilor și a unor leziuni ale pielii; efluviație (2).