Dictionar

discrimina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)

1. a face o discriminare.
2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.
3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.
4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.
5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.
 

ecoestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écho-esthésie)

1. fenomen fiziologic datorat propagării difuze a excitației, care face ca senzațiile determinate de un stimul să apară și în afara zonei aplicării lui.
 

electrotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électrotechnique)

1. adj. referitor la electrotehnică.
2. s. f. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică.
3. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații.
 

laseropunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (laser + /acu/punctură)

1. tehnică a aplicării laserului în punctele speciale de acupunctură.
 

micropedagogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + pedagogie)

1. pedagogie privită în perspectiva aplicării ei la procesul instructiv-educativ al unei structuri mici (elev, grup de elevi, clasă, școală).
 

procuratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. prokuratura)

1. organ de stat cu supravegherea aplicării și respectării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță.