Dictionar

Comparator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comparateur)

1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese faţă de aceea a unui etalon.

2. aparat pentru măsurarea defazajului şi a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.

3. circuit care permite compararea a două informaţii intrate în calculatorul electronic.

4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obţinut cu forma optimă a acţiunii.


Comparaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. comparatio, după fr. comparaison)

1. stabilire a asemănărilor şi deosebirilor dintre lucruri, fiinţe, idei; comparare.

2. categorie gramaticală a adjectivului şi adverbului, prin care se evidenţiază un anumit grad al însuşirii.

3. termen de ~ = expresie, idee care serveşte pentru a compara ceva.

4. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acţiuni.


Derivat

Parte de vorbire: s.
Origine: (deriva, după fr. dérivée)

1. s. m. substanţă preparată din altă substanţă şi care se aseamănă ca structură moleculară cu substanţa din care provine.

2. s. n. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă.

3. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt.

4. lucru care derivă din altul.

5. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creşterea unei funcţii şi creşterea argumentului, când acesta tinde către zero.


Disproteinemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysprotéinémie)

1. modificare a raportului dintre diferitele fracţiuni proteice din plasma sangvină.


Encefalomalacie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encéphalomalacie)

1. (med.) ramolismentul țesutului nervos cerebral, de obicei în urma unei reduceri a aportului de sânge sau a unei hemoragii a unui trunchi cerebral; ramolisment cerebral.


Grafic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)

1. adj. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri.

2. referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație.

3. arte ~e = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate.

4. s. n. reprezentare schematică a raportului dintre mărimi variabile; diagramă.

5. s. f. arta scrisului, a desenului fără culori și a celui tehnic.