Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositif)
1. care serveşte ca apoziţie; apoziţional.
2. propoziţie ~ă = propoziţie cu rol de apoziţie, pe lângă (un element din) regentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diapositive)
1. imagine fotogenică înregistrată pe peliculă reversibilă, colorată sau alb-negru, într-o ramă, care poate fi observată prin proiectare pe un ecran sau prin privire directă într-o vizioneză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositionnel)
1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aspektomat)
1. aparat de proiecţie cu schimbare automată a diapozitivelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. diafilm)
1. diapozitiv de film, cuprinzând o succesiune de imagini color sau alb-negru, încorporate într-o peliculă continuă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diaporama)
1. spectacol în cadrul căruia sunt proiectate diapozitive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dia/pozitiv/ + proiecţie)
1. proiecţie pe un ecran a unei pelicule transparente de tip diapozitiv sau diafilm.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diascope)
1. aparat pentru proiecţia diapozitivelor.