Rezultate secundare (Aprins.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. altercation, lat. altercatio)
1. ceartă aprinsă, în general de scurtă durată, care are loc între două sau mai multe persoane; dispută violentă; (înv.) altercațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ascidie)
1. (zool.) animal marin cu corpul tubular, roşu-aprins şi transparent, fixat în zona litorală nisipoasă.
2. (bot.) organ în formă de urnă din frunzele unor plante carnivore.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + aprindere)
1. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă; (rar) autoaprins.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briquet)
1. aparat de buzunar pentru aprins ţigările.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brûlot)
1. (ant.) maşină de război cu care se lansau torţe aprinse.
2. vechi vas de război cu materiale inflamabile aprinse, împinse către corăbiile duşmane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cardinal)
1. prelat care ocupă cea mai înaltă funcţie în ierarhia bisericii catolice, după papă.
2. (adj.) roşu-~ = roşu-purpuriu.
3. mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roşu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben.