Dictionar

Rezultate principale (Aproba.):

Aproba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. approbare)

1. a încuviinţa o acţiune, o părere etc.; a-şi da consimţământul, a fi de acord.

2. a rezolva favorabil.


Rezultate secundare (Aproba.):

Aprobare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aproba)

1. faptul de a aproba.

2. act prin care se aprobă ceva.


Aprobativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)

1. care exprimă o aprobare; aprobator.


Aprobativitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. approbativité)

1. atitudine exagerată de a aproba (pe un interlocutor).


Aprobator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)

1. care aprobă, care arată sau aprobare; aprobativ.

2. (anton.) dezaprobator.


Contraprobă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-épreuve)

1. probă pentru a verifica o alta, care nu a dat rezultatele concludente.


Dezaproba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. désapprouver)

1. a nu aproba; a blama, a înfiera.


Abzice

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. absagen)

1. a nu admite, a refuza, a dezaproba.


Accept

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)

1. înscris prin care cineva se obligă achite o datorie la scadenţă.

2. acord, aprobare.


Aclamaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)

1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.


Ad referendum

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ad referendum, pentru a referi)

1. (despre acte, tratate) cu condiţia de a se obţine aprobarea superioară.


Aprobare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aproba)

1. faptul de a aproba.

2. act prin care se aprobă ceva.


Aprobativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)

1. care exprimă o aprobare; aprobator.