Rezultate principale (Aproba.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. approbare)
1. a încuviinţa o acţiune, o părere etc.; a-şi da consimţământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.
Rezultate secundare (Aproba.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (aproba)
2. act prin care se aprobă ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)
1. care exprimă o aprobare; aprobator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. approbativité)
1. atitudine exagerată de a aproba (pe un interlocutor).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)
1. care aprobă, care arată sau dă aprobare; aprobativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-épreuve)
1. probă pentru a verifica o alta, care nu a dat rezultatele concludente.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. désapprouver)
1. a nu aproba; a blama, a înfiera.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. absagen)
1. a nu admite, a refuza, a dezaproba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)
1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ad referendum, pentru a referi)
1. (despre acte, tratate) cu condiţia de a se obţine aprobarea superioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aproba)
2. act prin care se aprobă ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)
1. care exprimă o aprobare; aprobator.