Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ad referendum, pentru a referi)
1. (despre acte, tratate) cu condiţia de a se obţine aprobarea superioară.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (fr., it. bravo)
1. exclamație (însoțită de aplauze frenetice) care marchează satisfacția, aprobarea, chiar entuziasmul; excelent, foarte bine, minunat.
2. (var.) (pop.) brava, (înv.) bravos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impopulaire)
1. care nu se bucură de popularitate, de aprobarea poporului; nepopular.
2. care contravine dorinței oamenilor, așteptărilor lor; nepopular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immunité, lat. immunitas)
1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine.
2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are.
3. ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infamant, it. infamante)
1. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manifestation)
1. demonstraţie de masă pentru a arăta aprobarea, ataşamentul sau protestul faţă de un eveniment (o personalitate).