Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)
1. care exprimă o aprobare; aprobator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. approbativité)
1. atitudine exagerată de a aproba (pe un interlocutor).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)
1. care aprobă, care arată sau dă aprobare; aprobativ.