Dictionar

aprobator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. approbateur, lat. approbator)

1. care aprobă, care arată sau dă aprobare; aprobativ.
2. (anton.) dezaprobator.
 

aprobativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. approbatif, lat. approbativus)

1. care exprimă o aprobare; aprobator.
 

aprobator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. approbateur, lat. approbator)

1. care aprobă, care arată sau dă aprobare; aprobativ.
2. (anton.) dezaprobator.
 

depreciator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. dépréciateur)

1. (persoană) care depreciază, care devalorizează, care denigrează.
2. (antonim) aprobator.