Dictionar

apropiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (apropia)

1. care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva.
2. (despre organe) așezate unele lângă altele.
3. (fig.) care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva.
4. (antonim) neapropiat.
 

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuțit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluție rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuțit.
5. (bot.) cu vârf scurt și ascuțit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuțita (tulpină).
 

adelfogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphogamie)

1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de același individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare și formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai unor specii apropiate.
 

afrikaans

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. afrikaans)

1. limbă de origine olandeză, vorbită de afrikanderi.
2. limba germanică destul de apropiată de olandeză, vorbită în Africa de Sud, unde are statut de limbă oficială, și în Namibia (și, într-o măsură mai mică, Botswana, Zambia și Zimbabwe).
 

afterpic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. afterpeak)

1. compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave.
 

albescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. albescent)

1. a cărui culoare este apropiată de alb.
2. care devine alb, care prezintă albescență.
 

antiformant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiformant)

1. (fon.) zonă de minimă energie, între doi formanți apropiați.