Parte de vorbire: s.
Origine: (aproviziona)
1. acţiunea de a (se) aproviziona.
2. serviciu într-o întreprindere sau instituţie care se ocupă cu aprovizionarea (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édile, lat. aedilis)
1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc.
2. consilier comunal într-un oraş mare cu probleme de edilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. faktoriia)
1. agenţie a unei case comerciale europene într-o ţară străină (în colonii).
2. punct pentru cumpărarea vânatului de la vânători şi pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile nordice depărtate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (harță + -ui)
1. tr. a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.
2. a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.
3. (reg; cu privire la câini) a întărâta, a zădărî.
4. refl. a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
5. a ~ sexual = a face avansuri unei colege sau subordonate.
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (merinde + -ar)
1. persoană care făcea aprovizionarea cu alimente; furnizor.