Rezultate secundare (Apró):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. approbare)
1. a încuviinţa o acţiune, o părere etc.; a-şi da consimţământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aproba)
2. act prin care se aprobă ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)
1. care exprimă o aprobare; aprobator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. approbativité)
1. atitudine exagerată de a aproba (pe un interlocutor).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)
1. care aprobă, care arată sau dă aprobare; aprobativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aproctie)
1. (med.) lipsa congenitală a anusului sau a orificiului anal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)
1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)
1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. absagen)
1. a nu admite, a refuza, a dezaproba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)
1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.