educațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. educational, fr. éducationnel)

1. referitor la educație în general, la învățământul care urmărește dezvoltarea capacităților și formarea aptitudinilor; care ține de știința educației; educativ.

examen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. examen)

1. mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor, a aptitudinilor unui elev, student, candidat etc.
2. cercetare, examinare atentă a unui lucru; examinare.
3. ~ medical = cercetarea stării sănătății unei persoane de către un medic.

forță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. force, it. forza)

1. putere fizică, tărie, vigoare.
2. tur de ~ = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; ~ de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; ~ de producție = categorie economică desemnând una din laturile modului de producție, care include mijloacele de producție și forța de muncă atrase în procesul de producție.
3. energie morală.
4. aptitudine, capacitate.
5. ~e armate = armată, unități militare.
6. energie, putere naturală, element al naturii.
7. (fiz.) cauză care scoate, un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării.
8. ~ de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează.
9. putere de constrângere, violență.
10. caz de ~ majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină; prin ~ a împrejurărilor = constrâns de împrejurări.

psihografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychographie)

1. descriere a aptitudinilor și trăsăturilor biopsihologice și a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune.
2. psihologie descriptivă.

miopragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. miopragie)

1. (med.) scădere a aptitudinilor funcționale ale unui organ.