Dictionar

Rezultate secundare (Apărare):

Autoapărare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. autodéfense)

1. apărare personală, apărare prin mijloace proprii împotriva unui atac; (rar) autoapărat.

2. legitimă apărare, autorizare legală și imediată de a se apăra, inclusiv prin folosirea unor mijloace care ar fi interzise în alte circumstanțe.


ţesut de protecţie; ţesut de apărare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tela protectiva

2. FR tissu protécteur

3. EN protective-tissue

4. DE Schutzgewebe

5. RU зaщитнaя ткaнь

6. HU védőszövet, kalapbőr


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Alertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.

2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.

3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.

4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.


Analgognozie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analgognosie)

1. incapacitate de înţelegere de către bolnav a unei dureri, însoţită de absenţa reacţiei de apărare.


Antihormon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antihormone)

1. substanţă de apărare produsă de organism când i se administrează hormoni proteici.


Apofilaxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophylaxie)

1. (med.) slăbire a puterii de apărare a organismului.


Apologetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apologétique)

1. adj. care conţine o apologie.

2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului.

3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.