Dictionar

Rezultate secundare (Apărarea):

Apologetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apologétique)

1. adj. care conţine o apologie.

2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului.

3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.


Apologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologie, lat., gr. apologia)

1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism.

2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.


Apologist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. apologiste)

1. cel care, prin discursuri și scrieri, ia apărarea publică a unei personalități sau a unei cauze; apologet.


Apologiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. apologizzare)

1. a lăuda excesiv; a face apologia (cuiva sau a ceva).

2. a justifica; a milita pentru apărarea cuiva sau a ceva.


Bastidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bastide)

1. mică lucrare provizorie, pentru a ataca o fortificaţie.

2. oraş fortificat pentru apărarea unui stat seniorial sau a unui domeniu.


Concluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)

1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.

2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.

3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.

4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.

5. judecată finală a unui silogism.

6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.

7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.

8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.