Rezultate secundare (Apărarea):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apologétique)
1. adj. care conţine o apologie.
2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului.
3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologie, lat., gr. apologia)
1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism.
2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. apologiste)
1. cel care, prin discursuri și scrieri, ia apărarea publică a unei personalități sau a unei cauze; apologet.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. apologizzare)
1. a lăuda excesiv; a face apologia (cuiva sau a ceva).
2. a justifica; a milita pentru apărarea cuiva sau a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bastide)
1. mică lucrare provizorie, pentru a ataca o fortificaţie.
2. oraş fortificat pentru apărarea unui stat seniorial sau a unui domeniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.