Dictionar

Rezultate secundare (Apărea.):

Reapărea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. réapparaître)

1. a apărea din nou.

2. a se retipări.


Acaparant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.

2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.

3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.


Acaparator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)

1. (persoană) care acaparează; acaparant.

2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.

3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.


Act

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.

2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.

3. document, înscris oficial.

4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.

5. diviziune a unei opere dramatice.

6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.


Adamism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.

2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.


Afişa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. afficher)

1. tr. a lipi un afiş.

2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine.

3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul.

4. refl. a apărea în tovărăşia cuiva.


Apariţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apparition, lat. apparitio)

1. faptul de a apărea.

2. ieşire de sub tipar; publicare.