arabic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabique)

1. arab (II).
2. gumă ~ă = substanță cleioasă din unele specii de salcâm exotic sau obținută pe cale sintetică, pentru lipit, apretat etc.

antiton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + ton/are/)

1. (poligr.) emulsie din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
2. adj. care aparține arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal.
4. (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.

dextrină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dextrine)

1. substanță albă, produsă prin degradarea parțială a amidonului, folosită la fabricarea unor cleiuri, ca înlocuitor al gumei arabice, apret etc.

erg 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. erg)

1. deșert de nisip acoperit cu dune, în Sahara, Peninsula Arabică etc.

fenec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fennec)

1. câine sălbatic din Sahara și Pen. Arabică, de talie mică și cu urechile foarte mari; vulpea deșertului.

guașă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gouache)

1. culoare dintr-un amestec de pigmenți minerali cu gumă arabică și miere, în pictură.
2. tablou executat în guașă (1).