Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. araméen)
1. (lingv.) grup de dialecte semitice vorbite, în principal în antichitate, din Siria și Mesopotamia Superioară și până în Egipt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. araméen)
1. referitor la popoarele semitice care trăiesc în Aram (Siria și Mesopotamia Superioară).
2. referitor la limba semitică vorbită de aceste populații (este limba vorbită de Isus Hristos); armeic.