amorfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfățișare precisă.
2. lipsă totală de ordine în aranjarea spațială a atomilor.

haos

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. chaos)

1. (în mitologia greacă) stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis.
2. (teologie) confuzia generală a elementelor înainte de separarea și aranjarea lor pentru a forma lumea; starea vagă și vidă a pământului înainte de intervenția creatoare a lui Dumnezeu.
3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.
4. (fig.) ceea ce este sau pare a fi neorganizat, dezordonat, confuz, uneori incoerent sau obscur.
5. (fig.) (în special) dezordine socială, politică sau economică; stare de frământare și anarhie.
6. (var.) (înv.) caos, chaos.

stereochimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréochimie)

1. ramură a chimiei care studiază aranjarea în spațiu a atomilor moleculelor.

tabulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. tabulation, lat. tabulatio)

1. acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulare.
2. aranjarea unei serii de date sub formă de tabel.

măsluit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (măslui)

1. aranjarea unor jocuri de noroc cu scopul de a le câștiga; măsluire, măsluială; (prin ext.) falsificare.

reconfigurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (reconfigura)

1. acțiunea de a reconfigura; aranjarea părților sau elementelor într-o formă, figură sau combinație diferită; structurare într-o nouă formă.