Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)
1. colecţie de cărţi, manuscrise, publicaţii periodice etc., aranjate şi clasate într-o anumită ordine; instituţie, local care o adăposteşte.
2. mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărţilor.
3. nume dat unor colecţii de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare.
4. colecţie de programe într-o unitate de informatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouquet)
1. mănunchi de flori aranjate şi legate împreună.
2. (p. ext.) grup de obiecte de acelaşi fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună.
3. grup de arbori de aceeaşi specie în cadrul unui arboret.
4. aromă specifică a unor băuturi şi preparate din fructe şi legume.
5. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryptographie)
1. scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenţionale.
2. parte a criptologiei, studiul criptogramelor (1).
3. gen de problemă enigmistică, consstând din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate într-un anumit fel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictionnaire, lat. dictionarium)
1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeaşi limbă sau într-o limbă străină.
2. listă alfabetică de termeni, cu explicaţiile necesare, aparţinând unei anumite ştiinţe, arte etc.
3. (inform.) listă a unui fişier conţinând în ordine indicaţii despre componentele acestuia; listă conţinând cuvinte-cheie şi interpretarea lor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orchestration)
1. arta de a orchestra.
2. transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație.
3. modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre.
4. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)
1. partea cea mai joasă a teatrelor antice greceşti, unde se executau dansurile şi în care stătea corul.
2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide.
3. loc (între scenă şi public) unde stă orchestra într-un teatru etc.