Dictionar

Rezultate secundare (Arată):

Arătare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. arăta)

1. acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; indicare, stabilire, determinare, precizare.

2. (înv. și pop.) dovadă, mărturie.

3. înfățișare, aspect.

4. halucinație, vedenie.

5. (concr.) ființă care nu seamănă a om; monstru, pocitanie; (mai ales în basme) stafie, fantomă.

6. persoană foarte slabă.


Barată

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baratte)

1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul şi unele grăsimi vegetale.

2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obţinerea firelor de viscoză.


Pataraţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. paterazzo, fr. patarasse)

1. (mar.) unealtă de călăfătuit, de forma unui topor.

2. pataraţină mobilă pe iahturi.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Abioseston

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.


Absint

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.

2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.


Aciculiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aciculiformis)

1. în formă de acicul; care arată ca un ac; acicular.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Acţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)

1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.

2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).

3. ceea ce arată un verb.

4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.

5. efect, influenţă.

6. proces.

7. cerere prin care se deschide un proces.

8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care deţinătorului dividende.