Rezultate principale (Arbaletă.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arbalète)
1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
Rezultate secundare (Arbaletă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)
1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (gr. φαρέτρα „tolbă”)
1. (istorie) tolbă folosită pentru a depozita săgeți de arc sau de arbaletă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manuballista, cf. lat. manus „mână” + balista, ballista „balistă”)
1. balistă portabilă, de mână, folosită în Antichitate de legiunile romane.
2. armă asemănătoare cu arbaleta.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. arbalèstre)
1. armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc orizontal; arbaletă, (înv.) arcubalistă.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (lat. arcuballista)
1. (istorie) arbaletă sau, eventual, o armă de mână cu torsiune.