Dictionar

Rezultate principale (Arbaletă.):

Arbaletă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.

2. armă folosită la vânătoarea sub apă.


Rezultate secundare (Arbaletă.):

Arbaletrier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)

1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.

2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.


Faretră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (gr. φαρέτρα „tolbă”)

1. (istorie) tolbă folosită pentru a depozita săgeți de arc sau de arbaletă.


Manubalistă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manuballista, cf. lat. manus „mână” + balista, ballista „balistă”)

1. balistă portabilă, de mână, folosită în Antichitate de legiunile romane.

2. armă asemănătoare cu arbaleta.


Arbalestră

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. arbalèstre)

1. armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc orizontal; arbaletă, (înv.) arcubalistă.


Arcubalistă

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (lat. arcuballista)

1. (istorie) arbaletă sau, eventual, o armă de mână cu torsiune.