Rezultate secundare (Arbitrul):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. accusatorial)
1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avertissement)
1. înştiinţare prealabilă, prevenire.
2. sancţiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.
3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervenţiilor sale nereglementare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. knock-down)
1. situaţie în care boxerul trântit la podea se ridică înainte ca arbitrul să numere până la zece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. net)
1. (sport) plasă pentru jocul de tenis.
2. expresie folosită de arbitrul de fileu pentru a arăta că mingea a lovit plasa.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. second, lat. secundus)
3. s. m. ofițer de navă care ajută sau înlocuiește pe comandant.
4. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri.
5. (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiții.
6. (box) tehnician (antrenor) care își asistă elevul la colțul ringului în timpul meciului.
7. s. n. vocea a doua care acompaniază o voce primă.
8. titlu interior al cărților și broșurilor.
9. s. f. tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. time-out)
1. (sport) perioada în care arbitrul întrerupe numărarea timpului de joc; timp mort.
2. (electronică) timp de latență după fiecare eveniment în timpul căruia un sistem de înregistrare nu poate înregistra un alt eveniment care are loc; timp mort.
3. (var. de scriere) taim-aut.