ARBORI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. arbor, -oris „copac, arbore”)

1. „arbore, arbust, plantă lemnoasă”.

arboricid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. arboricide)

1. I. care distruge copacii; care servește pentru combaterea unor plante lemnoase.
2. II. substanță pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.

arboricol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT arboricolus
2. FR arboricole
3. EN arboricolous
4. DE baumbewohnend; an Bäumen wachsend
5. RU рaстущий нa деревьях; обитaющий нa деревьях
6. HU fán lakó

arboricol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arboricole)

1. care trăiește pe (în) arbori.
2. referitor la arboricultură.

arboricultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. arboriculteur)

1. persoană care se ocupă cu arboricultura, care cultivă și crește arbori.
2. agricultor care cultivă specii de arbori, în vederea recoltării și vânzării fructelor.

arboricultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arboriculture)

1. ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea arborilor, arbuștilor ornamentali și a pomilor fructiferi.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.

agger

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. agger)

1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.

ai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aï)

1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar.

alburn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alburno, lat. alburnum)

1. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui.
2. totalitatea inelelor anuale externe, de culoare mai deschisă, ale lemnului secundar al arborilor cu lemnul tare.

alee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allée)

1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.
2. stradă îngustă; intrare.
3. înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.