Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. arbor, -oris „copac, arbore”)
1. „arbore, arbust, plantă lemnoasă”.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. arboricide)
1. I. care distruge copacii; care servește pentru combaterea unor plante lemnoase.
2. II. substanţă pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT arboricolus
2. FR arboricole
3. EN arboricolous
4. DE baumbewohnend; an Bäumen wachsend
5. RU рaстущий нa деревьях; обитaющий нa деревьях
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arboricole)
1. care trăieşte pe (în) arbori.
2. referitor la arboricultură.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. arboriculteur)
1. persoană care se ocupă cu arboricultura, care cultivă și crește arbori.
2. agricultor care cultivă specii de arbori, în vederea recoltării și vânzării fructelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arboriculture)
1. ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea arborilor, arbuștilor ornamentali și a pomilor fructiferi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)
1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. agger)
1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aï)
1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenuşie, din America de Sud şi Madagascar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alburno, lat. alburnum)
1. strat lemnos situat între scoarţa unui arbore şi inima lui.
2. totalitatea inelelor anuale externe, de culoare mai deschisă, ale lemnului secundar al arborilor cu lemnul tare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allée)
1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.
3. înşiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.