Dictionar

arboricol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT arboricolus
2. FR arboricole
3. EN arboricolous
4. DE baumbewohnend; an Bäumen wachsend
5. RU рaстущий нa деревьях; обитaющий нa деревьях
6. HU fán lakó
 

arboricol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arboricole)

1. care trăiește pe (în) arbori.
2. referitor la arboricultură.
 

ai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aï)

1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar.
 

cameleon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)

1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-și schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător.
2. (fig.) om care își schimbă purtarea și convingerile cu mare ușurință.
 

caprimulg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caprimulgus, it. caprimulgo)

1. pasăre arboricolă nocturnă și crepusculară, insectivoră, cu capul lat și corpul turtit, cu ochi mari, globuloși, adaptați pentru întuneric și cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor.
 

cimpanzeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chimpanzé)

1. maimuță antropoidă mare, arboricolă, sociabilă, din Africa ecuatorială.
 

colugo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. colugo)

1. animal arboricol, erbivor, nocturn, din pădurile Indoneziei, cu o membrană care unește membrele cu capul și coada, permițând să planeze ca o parașută, de la un arbore la altul.
 

dasiur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dasyure)

1. dihor, marsupial arboricol din Australia, carnivor și insectivor, cu coada păroasă.