Dictionar

 

arboricol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arboricole)

1. care trăiește pe (în) arbori.
2. referitor la arboricultură.
 

ai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aï)

1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar.
 
 
 

cimpanzeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chimpanzé)

1. maimuță antropoidă mare, arboricolă, sociabilă, din Africa ecuatorială.
 
 

columbiforme

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. colombiformes)
Tourterelle turque - Antibes
Streptopelia decaocto, specie din ordinul columbiformelor (2014)

1. ordin mare de păsări terestre sau arboricole, reunind aproximativ 320 de specii existente repartizate în 42 de genuri și cuprinzând porumbeii, turturelele și guguștiucii.
2. (la sg.) pasăre din acest ordin.