Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcature)
1. şir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archivolte)
1. mulură la partea de sus a unei arcade, a unui portal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cortile)
1. curte interioară descoperită, cu arcade, într-un ansamblu arhitectonic, cu fântâni sau grupuri statuare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. croquet)
1. joc sportiv între două echipe de câte 18 jucători, care lovesc nişte bile cu un ciocan de lemn, făcându-le să treacă printr-o serie de mici arcade dispuse după un anumit traseu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culée)
1. masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolţi sau arcade.
2. fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, pe maluri.
3. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei.