Dictionar

abocluzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
 

arcatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcature)

1. șir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid.
 

arhivoltă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archivolte)

1. mulură la partea de sus a unei arcade, a unui portal.
 

cortil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cortile)

1. curte interioară descoperită, cu arcade, într-un ansamblu arhitectonic, cu fântâni sau grupuri statuare.
 

crochet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. croquet)

1. joc sportiv între două echipe de câte 18 jucători, care lovesc niște bile cu un ciocan de lemn, făcându-le să treacă printr-o serie de mici arcade dispuse după un anumit traseu.
 

culee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. culée)

1. masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau arcade.
2. fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, pe maluri.
3. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei.