Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compas, germ. Kompass)
1. instrument din două braţe articulare, cu care se trasează linii curbe şi se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigaţie la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcţiei de referinţă nord-sud şi pentru determinarea direcţiei de deplasare.
4. ~ giroscopic = girodirecţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flamboyant)
2. stil ~ = formă particulară a stilului gotic caracterizat printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp, fără a se sprijini pe un capitel.
Parte de vorbire: s. n.
Origine: (fr. front)
1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război.
2. grupare operativ-strategică constituită din forțe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operații de amploare.
3. formație de militari, sportivi etc. în linie.
4. (fig.) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune.
5. (arhit.) fațata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele.
6. perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor.
7. ~ de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție.
8. (met.) zonă de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite.
9. (fiz.) ~ de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat.
10. (herald.) centrul părții superioare a unui scut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pendentif)
1. bijuterie, piatră preţioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât.
2. porţiune triunghiulară a unei bolţi sferice între arcele mari care susţin o cupolă sau o turlă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. parceller)
1. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parcelaire)
1. (despre culturi) care se face pe parcele.