Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cochléoïde)
1. curbă plană, loc geometric al extremităţilor arcelor cercurilor tangente la o dreaptă într-un punct al ei, având originea comună şi aceeaşi lungime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crochet)
1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornişele şi extradosul arcelor gotice.
2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă.
3. cordon litoral în formă de săgeată curbată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lierne)
1. (constr.) piesă de lemn sau bară metalică, element de legătură; nervură de piatră la cheia arcelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)
1. adj. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente.
2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative.
3. s. f. dreaptă perpendiculară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tirant)
1. element longitudinal de construcţie destinat să suporte eforturile de întindere, de suspendare, împingeri irozontale ale arcelor, bolţilor etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. trigonométrique)
1. referitor la trigonometrie.
2. cerc ~ = cerc cu raza egală cu unitatea şi cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcţie ~ă = fiecare dintre funcţiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă şi cosecantă.