arcuit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT arcuatus
2. FR arqué; concave; voûté
3. EN arcuate; curved; arched
4. DE bogenartig; gekrümmt; bogig angewachsen; bogenförmig; gebogen; gewölbt
5. RU дуrообрaзный низбеraющий; дуrообрaзниый; изоrнутый ,
6. HU íves, ívelt, boltozott, görbült

arcuitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (arcui + -tor)

1. care (se) arcuiește; îndoitor.

arcuitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arcui + -tură)

1. parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc; arcuire.

boltit; arcuit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fornicatus
2. FR voûté; arqué; bombé
3. EN fornicate; arched; gibbous; voulted
4. DE gewölbt; wölbig; bogig
5. RU выпуклый; буrорчaтый; приподнятый; выrнутый
6. HU ívelt, boltozatos

circumflex, arcuit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT circumflexus
2. FR circonflex
3. EN circumflex; bending round
4. DE ringsum gebogen
5. RU зaвитой; оrибaющий
6. HU boltozatosan görbült; ívelt, boltíves

subarcuit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subarcuatus
2. FR subarqué
3. EN subarcuate
4. DE etwas wölbig; leicht gebogen; fast gebogen; ähnlich arquatus
5. RU почти дуrообрaзный
6. HU kissé ívelt

arc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeți.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.

arcadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcade)

1. element de arhitectură dintr-un arc și din elementele care îl susțin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porțiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părțile unei șei, sub formă de punți arcuite.

arcuat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. arcuatus)

1. curbat în arc; arcuit, încovoiat; arcat.

cambrură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cambrure)

1. arcuitură.
2. curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolți.
3. curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului.

circumflex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)

1. curbat în semicerc, arcuit.
2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.
3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.
4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.

curb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courbe, lat. curvus)

1. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit.
2. s. f. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile.
3. cotitură în formă de arc.
4. (despre vehicule) a lua ~a = a vira.
5. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen.
6. ~ de nivel = linie care unește punctele cu aceeași altitudine ale unei suprafețe de teren; izohipsă.