Rezultate secundare (Arcuite,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcade)
1. element de arhitectură dintr-un arc şi din elementele care îl susţin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porţiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părţile unei şei, sub formă de punţi arcuite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gazelle)
1. mamifer rumegător din familia antilopelor, cu corpul graţios, cu picioare lungi şi coarne arcuite, foarte iute, din stepele din Africa şi Asia.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. amonit fosil cu cochilia puţin netedă şi evoluată, ornamentată cu striuri fine şi arcuite.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. tripode)
1. s. n. (ant.) scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea Sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo.
2. trepied.
3. (mat.) macara din trei picioare reunite la partea de sus.
4. adj. catarg ~ = catarg metalic cu trei picioare, pe unele bastimente moderne.