arco

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. arco, arcuş)

1. (muz.) indicație potrivit căreia urmează să se cânte cu arcușul, după un pizzicato.

baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

bending

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bending)

1. alternarea arcușului cu ciupirea coardelor (la contrabas).

crotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. crotta, lat. chrotta)

1. vechi instrument de coarde cu arcuș, cutie ovoidală cu fundul plat, cu 3-6 coarde, pe care arcușul le făcea să vibreze simultan, la populațiile britanice din Țara Galilor; crut.

crut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (galeză crwth, engl. crowd)

1. instrument celtic antic asemănător cu o vioară, cu 3 sau 6 coarde pe care arcușul le făcea să vibreze, folosit de barzi și trubaduri ca instrument de acompaniament; cruth, crotă.

flautando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. flantando)

1. (muz.) în genul flautului, cu arcușul lângă tastieră.
2. cu flajolete.