Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Areal)
1. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. areale)
1. în afara realităţii; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic şi cel real.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR aire unitaire; aire fermée
3. EN continuous area
5. RU зaмкнутый aреaл; сплошной aреaл
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE disjunktes Areal
5. RU обособленный aреaл; дизьюнктный aреaл
6. HU diszjunkt, elkülönített, leválasztott, megszakított terület
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT area geographica
2. FR aire de distribution
4. DE geographisches Verbreitungsgebiet
6. HU földrajzi elterjedés, elterjedési terület
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT area; districtus; regio; territorium
2. FR région; territoire; aire
3. EN boundary; district; area; territory; space
4. DE Areal; Gebiet; Grund; Boden; Fläche; Bezirk
5. RU облaсть; aреaл; учaсток; площaдкa
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allopatrique)
1. (despre specii, populaţii) cu areal distinct.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aréo-, cf. lat. area „loc neted, arie de treierat”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aréologie)
1. studiu al repartizării ariilor dialectale pe un anumit teritoriu.
2. disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor vegetale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. area)
1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafeţe limitate.
2. zonă de răspândire a unui fenomen.
3. areal
4. teritoriu în care se vorbeşte o anumită limbă, un dialect etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. barochorie)
1. (bot.) însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor.
2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin gravitație, prin cădere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavardage)
1. hiperactivitate verbală, lipsită de consistenţă în ce priveşte conţinutul de idei şi informaţii; flecăreală.