Dictionar

arest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arrest, it. arresto)

1. deținere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracțiune.
2. locul acesteia; închisoare.
 

aresta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. arrestare, după fr. arrêter)

1. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține.
 
 
 
 

algoparestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algoparesthésie)

1. (med.) durere legată de afectarea nervilor rahidieni ai măduvei spinării; parestezie dureroasă.
 

alofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. allophane)

1. argilă coloidală, amestec de silicați de aluminiu hidratați, care mărește plasticitatea maselor ceramice.