Dictionar

Rezultate principale (Argument):

Argument

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă.

2. (mat.) element din domeniul de definiţie al unei funcţii; variabilă independentă.

3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.

4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fişier.


Rezultate secundare (Argument):

Argumenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. argumenter, lat. argumentari)

1. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente.


Argumentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argumentation, lat. argumentatio)

1. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.


Argumentativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. argumentative, fr. argumentatif)

1. care argumentează, care conține o argumentare; despre sau legat de argumentare.

2. (prin ext.) care este rațional, logic.

3. (loc. adv.) în mod ~ = prin argumentare.


Argumentator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (argumenta + -tor, cf. fr. argumentateur)

1. (adesea depr.) (persoană) care argumentează, căreia îi place argumenteze, se certe.


Contraargument

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-argument)

1. argument care se opune altuia.


Ad hominem

Parte de vorbire: loc. adj. și adv.
Origine: (lat. ad hominem, la om)

1. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseşi de către adversarul său.


Anereză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anherèse)

1. combatere directă a unui argument.


Antanagogă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antanagoge)

1. răspuns la un argument, la o acuzaţie.

2. răspuns la acuzația unui adversar printr-o contraacuzație.


Apodioxis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. apodioxis)

1. figură retorică constând în respingerea unui argument ca fiind absurd.


Aporie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aporie, lat., gr. aporia)

1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii.

2. problemă grea sau imposibil de rezolvat.


Argumenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. argumenter, lat. argumentari)

1. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente.