Dictionar

argumenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. argumenter, lat. argumentari)

1. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente.
 

argumentativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. argumentative, fr. argumentatif)

1. care argumentează, care conține o argumentare; despre sau legat de argumentare.
2. (prin ext.) care este rațional, logic.
3. (loc. adv.) în mod ~ = prin argumentare.
 

argumentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argumentation, lat. argumentatio)

1. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.