Dictionar

Rezultate secundare (Argumentelor):

Argumentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argumentation, lat. argumentatio)

1. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.


Dualitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dualité, lat. dualitas)

1. coexistenţa a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2).

2. (log.) raport de opoziţie între două funcţii logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi şi a argumentelor ei.

3. ~a puterii = regim politic caracterizat prin existenţa concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse.


Enumeraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énumération, lat. enumeratio)

1. enumerare.

2. figură de stil constând în înşiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă.

3. parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie.


Invenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invention, lat. inventio)

1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial.

2. lucrul inventat.

3. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună.

4. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică.


Subsidiar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subsidiaire, lat. subsidiairius)

1. care se adaugă ca element secundar pentru întărirea argumentelor principale într-o discuţie; complementar, auxiliar, secundar.

2. în ~ = în al doilea rând, pe lângă aceasta.