1. s. m. substanţă preparată din altă substanţă şi care se aseamănă ca structură moleculară cu substanţa din care provine.

2. s. n. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă.

3. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt.

4. lucru care derivă din altul.

5. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creşterea unei funcţii şi creşterea argumentului, când acesta tinde către zero.

1. interval de timp în cursul căruia se desfășoară sau după care se repetă un fenomen; fază, epocă.

2. (fiz.) ~ de înjumătățire = perioadă în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inducție = durată de timp după care o reacție în lanț începe să se desfășoare cu viteza corespunzătoare condițiilor respective; (bot.) ~ de vegetație = interval de timp în care plantele își desăvârșesc întreg ciclul biologic.

3. subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era.

4. frază amplă și complexă sau reunirea de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios și unitar.

5. mică construcție muzicală bine închegată, din două fraze în relație de întrebare-răspuns.

6. (chim.) șir orizontal în tabloul periodic al elementelor.

7. (mat.) cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcții numerice care nu schimbă valoarea funcției.

8. grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracție zecimală.