Dictionar

arheoastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + astronomie)

1. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.
 

arheocivilizație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archéocivilisation)

1. civilizație a unei societăți arhaice.
 

arheocultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + -cultură2)

1. cultură a unei societăți arhaice.
2. sinteză a arheotipurilor sau modelelor primare ale culturii din perioada antropogenezei până în perioada diferitelor etnogeneze.
 

dendrolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dendro- + -latrie)

1. adorare a arborilor, considerați ca divinități în mitologiile arhaice.
 

huronian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. huronien)

1. s. n. subdiviziune superioară a erei arhaice.
2. adj. cutare ~ă = cutare a scoarței terestre care a avut loc în Scandinavia și Canada, în algonkian.
 

neaoșist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (neaoş + -ist)

1. I. referitor la neaoșism, tendința de folosire abuzivă a cuvintelor arhaice și populare rare.
2. (despre stil) care abundă în neaoșisme.
3. II. adept al neaoșismului; persoană care abuzează, în vorbire sau în scris, de neaoșisme.