Dictionar

Arheofizică

Parte de vorbire: s.
Origine: (arheo- + /geo/fizică)

1. ştiinţă care preconizează pentru cercetările arheologice folosirea metodelor şi aparatelor de care face uz geofizica.


Arheometrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arheo- + -metrie, fr. archéométrie)

1. disciplină arheologică care dezvoltă și utilizează metode de analiză fizică sau chimică și măsurători cantitative și calitative ale vestigiilor istorice.


Biolocaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + locaţie)

1. procedeu biofizic de detecţie şi localizare prin captarea selectivă a emisiunilor energetice generate în cursul procesului de descompunere în timp a materialelor arheologice.


Depozit

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. depositum, /2/ după fr. dépot)

1. loc, construcţie unde se depun anumite materiale.

2. formaţiune militară care aprovizionează trupa cu materiale, muniţii etc.

3. valori materiale sau băneşti depuse spre păstrare şi fructificare.

4. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment.

5. totalitatea vestigiilor de cultură materială care caracterizează un strat arheologic.


Eponim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éponyme, gr. eponymos)

1. adj. care numele său unui loc, unui oraș etc.

2. s. m. (ant.) magistrat care dădea numele său anului; primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului.

3. termen pentru desemnarea unei stațiuni arheologice unde a fost cercetată prima dată o cultură materială și care, ca urmare, a dat numele culturii.


Facies

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. facies, fr. faciès)

1. înfățișare, aspect superficial al unui lucru.

2. aspect al feței în timpul unei boli, al unei stări emotive etc.

3. suprafață a unei formații anatomice.

4. totalitatea caracterelor mineralogice și petrografice ale unei roci.

5. aspect pe care îl au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice și paleontologice.

6. aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice.

7. cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii.