Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archéologie)
1. ştiinţă care studiază trecutul istoric al societăţii omeneşti pe baza interpretărilor vestigiilor aparţinând diferitelor culturi materiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydroarchéologie)
1. disciplină care studiază felul de viaţă şi cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor făcute prin săpături sub apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paléoarchéologie)
1. arheologie a epocilor preistorice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (arheo- + chimie)
1. disciplină a chimiei în slujba arheologiei.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. archéologue)
2. specialist în studiul civilizațiilor dispărute, cercetând vestigiile acestora.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. céramologie)
1. disciplină (legată de arheologie) al cărei obiectiv este studierea obiectelor de ceramică; studiul ceramicii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dactyliologie)
1. parte a arheologiei care studiază inelele şi pietrele preţioase gravate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paléoarchéologie)
1. arheologie a epocilor preistorice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. paleology)
1. studiu al antichităţii sau al antichităţilor; arheologie.