Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. architectonique, lat. architectonicus)
1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. architectonique)
1. (rar) sinonim pentru arhitectură.
2. arta construcției sistematice, construcție astfel structurată.
3. (prin ext.) structură, organizare, construcție sistematică.
4. (fig.) construire, mod de îmbinare, de realizare.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (arhitectonic + -esc)
1. care aparține arhitecturii; arhitectonic.
2. folosit în arhitectură; arhitectonic.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (arhitectonic + -ește)
1. din punct de vedere arhitectonic.
2. conform regulilor arhitectonicii; după regulile arhitecturii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enfilade)
1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)
1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepţii privind relaţiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. architectonique, lat. architectonicus)
1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. architectural)
1. referitor la arhitectură; arhitectonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)
2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.
4. partea de lemn a arcuşului.
5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.
7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baldaquin)
1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.
2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.
3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnităţi, procesiuni etc.