arhitectonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. architectonique, lat. architectonicus)

1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.

arhitectonică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. architectonique)

1. (rar) sinonim pentru arhitectură.
2. arta construcției sistematice, construcție astfel structurată.
3. (prin ext.) structură, organizare, construcție sistematică.
4. (fig.) construire, mod de îmbinare, de realizare.

arhitectonicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (arhitectonic + -esc)

1. care aparține arhitecturii; arhitectonic.
2. folosit în arhitectură; arhitectonic.

arhitectonicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (arhitectonic + -ește)

1. din punct de vedere arhitectonic.
2. conform regulilor arhitectonicii; după regulile arhitecturii.

anfiladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.

arhitectonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. architectonique, lat. architectonicus)

1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.

arhitectural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. architectural)

1. referitor la arhitectură; arhitectonic.

baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

baldachin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baldaquin)

1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.
2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.
3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, procesiuni etc.

butaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. butaforiia)

1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecționate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru și cinematografie.