Dictionar

Rezultate secundare (Arhitectonic,):

Arhitectonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. architectonique, lat. architectonicus)

1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.


Arhitectonică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. architectonique)

1. (rar) sinonim pentru arhitectură.

2. arta construcției sistematice, construcție astfel structurată.

3. (prin ext.) structură, organizare, construcție sistematică.

4. (fig.) construire, mod de îmbinare, de realizare.


Arhitectonicesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (arhitectonic + -esc)

1. care aparține arhitecturii; arhitectonic.

2. folosit în arhitectură; arhitectonic.


Arhitectonicește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (arhitectonic + -ește)

1. din punct de vedere arhitectonic.

2. conform regulilor arhitectonicii; după regulile arhitecturii.


Anfiladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.

2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.


Arhitectonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. architectonique, lat. architectonicus)

1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.


Arhitectural, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. architectural)

1. referitor la arhitectură; arhitectonic.


Baghetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)

1. beţişor; nuieluşă.

2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.

3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.

4. partea de lemn a arcuşului.

5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.

6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.

7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.

8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.

9. pâine lungă şi subţire.


Baldachin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baldaquin)

1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.

2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.

3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnităţi, procesiuni etc.


Butaforie

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. butaforiia)

1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecţionate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru şi cinematografie.