Rezultate secundare (Arhitectonic,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. architectonique, lat. architectonicus)
1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. architectonique)
1. (rar) sinonim pentru arhitectură.
2. arta construcției sistematice, construcție astfel structurată.
3. (prin ext.) structură, organizare, construcție sistematică.
4. (fig.) construire, mod de îmbinare, de realizare.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (arhitectonic + -esc)
1. care aparține arhitecturii; arhitectonic.
2. folosit în arhitectură; arhitectonic.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (arhitectonic + -ește)
1. din punct de vedere arhitectonic.
2. conform regulilor arhitectonicii; după regulile arhitecturii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enfilade)
1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. architectonique, lat. architectonicus)
1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. architectural)
1. referitor la arhitectură; arhitectonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)
2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.
4. partea de lemn a arcuşului.
5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.
7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baldaquin)
1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.
2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.
3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnităţi, procesiuni etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. butaforiia)
1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecţionate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru şi cinematografie.