arhitectonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. architectonique, lat. architectonicus)

1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.

redan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. redan)

1. ieșitură în zidul unei fortificații.
2. serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității.
3. motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu.
4. element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei.
5. proeminență pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcații care asigură alunecarea pe apă cu o rezistență redusă la înaintare.

reionant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rayonnant)

1. (arhit.) radiant.
2. stil ~ = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, prin numeroase motive ornamentale cu imense rozase polilobate și radiante; capelă ~ă = capelă care se deschide spre ambulatoriu.

arhitectonicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (arhitectonic + -esc)

1. care aparține arhitecturii; arhitectonic.
2. folosit în arhitectură; arhitectonic.

arhitectonicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (arhitectonic + -ește)

1. din punct de vedere arhitectonic.
2. conform regulilor arhitectonicii; după regulile arhitecturii.

urbanistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. urbanistica)

1. ramură a arhitecturii care are ca obiect analiza și dezvoltarea teritoriului urban; arhitectură urbană, urbanism.