OK
X
arhitectura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. architecturer)
1.
a
construi
cu
rigoare
(o
operă
literară
sau
artistică).
arhitectură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. architecture, lat. architectura)
1.
știința
și
arta
de
a
proiecta
și
construi
clădiri
potrivit
anumitor
proporții
și
reguli.
2.
stilul,
caracterul
distinctiv
al
unei
construcții,
al
unei
epoci.
3.
(fig.)
structură,
alcătuire
internă
a
ceva;
constituție
(I,
2).
arhitectural, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. architectural)
1.
referitor
la
arhitectură;
arhitectonic.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
antablament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entablement)
1.
element
de
arhitectură
compus
din
arhitravă,
friză
și
cornișă,
în
partea
superioară
a
unui
zid,
deasupra
unui
șir
de
coloane,
care
susține
acoperișul.
anteportal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. avant-portail)
1.
(arhitectură)
situat
în
fața
portalului
principal;
care
precedă
un
portal.
arc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)
1.
armă
(primitivă)
de
aruncat
săgeți.
2.
tot
ceea
ce
are
forma
unui
arc
(1).
3.
(mat.)
porțiune
dintr-o
linie
curbă,
dintr-un
cerc.
4.
element
de
arhitectură
în
formă
arcuită,
care
leagă
între
ele
două
ziduri,
două
coloane
etc.
5.
~
de
triumf
=
monument
în
formă
de
portic
arcuit
ridicat
în
amintirea
sau
pentru
comemorarea
unui
eveniment;
~-butant
=
construcție
în
formă
de
semiarc,
în
exteriorul
unui
edificiu
pentru
a
neutraliza
împingerea
boltelor
gotice;
~-rampant
=
arc
cu
reazemele
denivelate.
6.
~
voltaic
=
descărcare
electrică
între
doi
electrozi
prin
care
circulă
un
curent
de
mare
intensitate.
7.
organ
de
mașină,
din
oțeluri
aliate,
destinat
legăturii
elastice
între
două
piese.
8.
~
reflex
=
ansamblu
de
elemente
nervoase
care
asigură
realizarea
reflexelor.
arcadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arcade)
1.
element
de
arhitectură
dintr-un
arc
și
din
elementele
care
îl
susțin.
2.
motiv
decorativ
constând
din
înscrierea
ritmică
a
unor
arce
de
cerc.
3.
porțiune
anatomică
(osoasă)
în
formă
de
arc;
partea
curbată
a
osului
frontal,
deasupra
ochiului.
4.
(geol.)
microrelief
de
forma
unui
arc
suspendat;
portal.
5.
fiecare
dintre
părțile
unei
șei,
sub
formă
de
punți
arcuite.
arhitect, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)
1.
specialist
în
arhitectură;
specialist
în
proiectarea
și
construirea
clădirilor.
2.
persoană
a
cărei
sarcină
este
să
proiecteze
planul
unei
clădiri
(sau
ansamblu
urban)
și
să
dirijeze
construcția
acesteia.
3.
(figurat)
creator
al
unei
concepții
privind
relațiile
politice
interstatale.
4.
(figurat)
persoană
sau
entitate
care
dezvoltă
ceva;
creator.
5.
(prin
ext.)
constructor.
6.
(var.
înv.)
arhitecton,
arhitector.